În luna noiembrie a anului 1916, trupele germane au ocupat Alexandria, organizând un centru de comandă în clădirea primăriei, feldmareșalul Makensen fiind încartiruit în casele avocatului C. Ionescu Firlea.
Înainte de ocuparea orașului, tinerii de 15-19 ani au fost trimiși pe jos în Moldova, sub comanda căpitanului George Bădescu, din cadrul Companiei a 2-a Subzistență. Drumul a fost greu și nu au rezistat toți, însă cei care au reușit, au fost repartizați în spitalele militare din Huși, Vaslui, Roman și Iași, pentru a transporta medicamente și a însoți răniții.
Germanii au impus o nouă conducere a orașului, primarul Anton Văcărescu fiind înlocuit cu D. V. Anghel.
Locuitorii Alexandriei, pentru a fi asigurată hrana ocupanților, erau obligați să predea cereale, furaje, vite, iar aceia care se împotriveau erau arestați. Documentele vremii spun despre toate acestea. Astfel, proprietarii de batoze aveau obligația să predea cereale, iar fiecare familie trebuia să dea câte un car cu paie de grâu. Cei care aveau doi porci, predau unul, iar cei care aveau un porc erau obligați să găsească un vecin cu un porc și să predea jumătate la Comandament (conform unui document din 25 noiembrie 1917).
În același timp, primăria trebuia să impună celor ce aveau semințe de in, floarea soarelui și rapiță să predea întreaga cantitate. Inclusiv cocenii bătuți erau predați germanilor, care plăteau 3 lei pentru o tonă, iar arderea acestora era interzisă (după cum relatează un document din 4 decembrie 1917).
Pe 24 noiembrie 1917 s-a interzis comercializarea prăjiturilor și produselor de patiserie, nerespectarea acestei decizii aducând 6 luni de închisoare, 400 lei amendă, închiderea prăvăliei și confiscarea mărfurilor.
Trupele germano-bulgare au avut un comportament imoral când au intrat în Alexandria, dedându-se la jafuri și siluiri (despre toate acestea aflăm dintr-un raport al primarului către ministrul de Interne, din 25 ianuarie 1919).
Catedrala „Sf. Alexandru” a fost și ea jefuită, clopotul cel mare, de 1226 kg, fiind trimis în Germania cu scopul de a fi topit și transformat în muniție. Nu s-a finalizat acest lucru, căci tratatele de pace au obligat Germania să restituie bunurile confiscate.
Clopotul Catedralei noastre a fost trimis, datorită inscripționării în limba latină, în orașul Alexandria din Italia, însă italienii au reparat greșeala, expediindu-l în România. El bate și astăzi în Catedrala pictată de Ștefan Luchian, așa cum i-a fost menit.
R.C.
