Intitulat „Mesajul meu pentru Congresul PSD și fundația unui Proiect de Țară”, Pleşoianu dă un semnal dur liderilor partidului şi susţine că va continua să spună în continuare tot ce are de spus şi că va semnala mereu când va sesiza ezitări sau proceduri „cu ocolire prin Tibet”.
„Ceea ce spui pe scenă, în fața publicului, sub lumina reflectoarelor – să fie identic cu ceea ce ai spus în spatele cortinei, în cadru restrâns, sub o lumină difuză. …Doar asta poate aduce schimbarea reală în politica românească. Altfel, ne vom învârti etern într-un sens giratoriu fără ieșire, fără finalitate, fără rost…
În viziunea mea, oamenii de stat care au cu adevărat capacitatea de a schimba traiectoria politică descendentă și alunecarea accelerată în abisul social sunt cei care resimt un rău fizic atunci când văd cum se cască hăuri între afirmațiile publice și discuțiile așa-zis private.
Am suferit văzând cât de IRESPIRABIL devine aerul în această țară
Nu sunt un carierist politic și nici n-am de gând să devin (nu în sensul că nu am de gând să merg oricât de departe, ci în sensul că îmi văd de drumul meu și nu las pe nimeni să ma abată, să mă tragă spre o anumită grupare sau agendă). Am suferit, mi-am înghițit dar și strigat frustrările timp de mai bine de un deceniu, la fel ca cei mai mulți dintre români, văzând cât de IRESPIRABIL devine aerul în această țară, cum ne transformăm tot mai mult într-un stat subjugat de o Nouă Securitate, mai perfidă și mai sofisticată tehnologic și ca tehnici de manipulare decât Vechea Securitate.
Acesta este motivul pentru care voi continua să spun TOT ce aș fi spus și dacă aș fi decis să rămân în afara lumii politice. Nimeni și nimic nu mă poate determina să procedez altfel. Dacă simt că greșim, O VOI SPUNE! La fel cum, de fiecare dată când reduta era în pericol, am apărat-o fără rezerve, de câte ori voi sesiza ezitări sau proceduri cu ocolire prin Tibet, VOI VORBI! Indiferent pe cine voi deranja… Nu mă interesează decât să terminăm odată cu modul ăsta ocolit și netransparent de a face politică. Inclusiv când faci un bine, trebuie să-l faci TRANSPARENT. Altminteri, devine un BINE CORUPT, un bine pentru care ești dispus la concesii care, pe termen lung, compromit iarăși totul…
Politica, așa cum o văd eu, e una deschisă, la vedere, neascunsă-n sufragerii sau în vii. Politica, așa cum ar trebui să fie, este liberă de înțelegeri private, de agende ascunse.
Discuțiile, negocierile trebuie purtate afară, la lumină. Asta e SCHIMBAREA REALĂ, dacă vrem cu adevărat schimbare reală!
Adevărul trebuie spus până la capăt, fără rezerve. Abia asta ne face, cu adevărat oameni. Altfel, oricât de bine ne-ar fi din punct de vedere financiar, vom duce o viață goală de conținut real!
În ce mă privește, mă număr printre cei mai neinformați „pe surse” din acest Parlament. Și nu pentru că n-aș putea deveni cât se poate de informat. Ci pentru că EXACT de genul ăsta de politică M-AM SĂTURAT! Nu vreau să-mi șoptească la ureche nicio sursă (lucru de care observ că s-au prins repede depozitarii de informații). Dacă cineva are ceva de spus – să spună deschis. …În presă, e altceva. În politică, e un obicei cât se poate de TOXIC!
Cine mă înțelege cu adevărat va vedea că am două obiective MAJORE: să demonstrez că SE POATE să activezi în politică și fără a spune lucruri în care nu crezi (sau fără a ascunde realitățile pe care le vezi) și să dezvolt o serie de proiecte menite să ne vindece de cea mai gravă maladie care ne-a fost indusă – DEZBINAREA. De-asta am făcut eu pasul către politică la final de 2016 și acesta este motivul pentru care NU o să tac și o să VORBESC, liber, de câte ori voi considera că e necesar să o fac!
Nefiind un ins care a mai făcut politică până acum, sunt cumva un călător cu casa între două lumi – lumea celor care aleg și lumea celor care sunt aleși. Și cred că e bine că mă simt așa, pentru că lumile astea două trebuie unite, trebuie aduse laolaltă. Nu mai putem continua să ne întâlnim masiv doar la vot…
Sunt cumva un călător cu casa între două lumi – lumea celor care aleg și lumea celor care sunt aleși
De asemenea, trebuie să mărturisesc și faptul că nu sunt și nu voi fi niciodată un „comunicator” de profesie. Sunt în așa fel construit încât NU pot comunica decât ceea ce gândesc și ceea ce simt, indiferent dacă am dreptate sau greșesc. Nu pot recita un mesaj, nu-l pot nici măcar încadra în alte cuvinte. Nu pot să fac altfel decât să-mi exprim liber convingerile. În sensul clasicei comunicări de partid, o fi rău. În sens uman, o fi totuși bine…”, scrie Liviu Pleşoianu
