In pofida a ceea ce se vede la nivel national, in Teleorman exista si altceva decat saracie, non-valoare si incompetenta. Sunt si lucruri frumoase, pe care, din pacate, doar oamenii locului reusesc sa o mai vada. Si nu toti.
Unii dintre acestia sunt membri grupului „Ciclisti din Teleorman”, baieti si fete de diverite varste, categorii sociale si preocupari, pe care, insa, ii leaga o pasiune comuna: pedalatul. Pentru ca mersul pe bicicleta este considerat, de multa lume, un sport al libertatii: libertatea de a te misca si a vedea natura asa cum nici pe jos, dar nici din masina nu poti sa o faci.
Intr-un mod, care, poate a inceput ca o joaca, „ciclistii din Teleorman” au facut o veritabila traditie ca, la inceput de sezon, sa isi „sfinteasca” bicicletele, la initiativa staretului Manastirii Cosoteni, cel mai vechi lacas de cult din Teleorman, si cea mai veche cladire din piatra din judet.
„Am acceptat aceasta invitatie in urma cu patru ani, si am ramas cu toti impresionati de istoria locului, dar si de cadrul in care se afla acest lacas de cult, Valea Linistii, sau Valea Cosotenilor, acolo unde nu se aude decat sunetul naturii: frunze fosnind, insecte zburand, pasari cantand si, cand si cand, cate un animal comunicand pe limba lui. Departe de orice zgomot de oras, un loc care te incarca cu energie, foarte bine intretinut si transformat de calugarii locului dintr-o ruina intr-o adevarata oaza de verdeata. De aceea am revenit aici in fiecare an, unii dintre ciclisti venind aici si de-alungul anului, cand au drum prin zona, doar pentru un popas de relaxare”, ne-a declarat Nicky, unul dintre initiatorii grupului.
In 2019, slujba de sfintire de la inceput de sezon a ajuns la a IV editie, si a adunat aproape 30 de ciclisti, de la 17 pana dincolo de 50 de ani, a fost transmisa in direct de circa 3 institutii de presa si s-a incheiat cu un tur si o prezentare a manastirii, apoi cu o masa campeneasca la iarba verde, fiind si Duminica Floriilor.
L-am mai intrebat pe initiatorul grupului cum i se pare Teleormanul vazut de pe bicicleta, iar acesta ne-a declarat ca se vede, nefardat, cu bune si cu rele, si ca, desi e inevitabil sa nu existe si evenimente neplacute, mai ales dupa peste 6 ani de pedalat si mii si mii de km prin aproape tot judetul, experienta overall este una pozitiva, oamenii din judet fiind foarte prietenosi, ospitalieri, multi oameni in varsta din satele din judet servind ciclistii cu ce au mai bun, si invitandu-i sa poposeasca la ei in sat, in special vorbim despre satele mai izolate, ferite de drumuri de tranzit.
Insa cel mai trist s-a declarat ca multe dintre obiectivele care ar putea pune in valoare judetul sunt fie neintretinute si nepromovate, fie efectiv lasate de izbeliste, si ne-a enumerat o lista de obiective pe care ciclistii le-au vizitat in reale trasee cicloturistice: Casa Memoriala si Centrul Memorial Marin Preda+ Aerodromul Balaci, Rezervatia Naturala Padurea Troianul, Manastirea Cosoteni si Manastirea Plaviceni, Casa memoriala Constantin Noica si Capela Stella Maris (Victor Antonescu), Ruinele curtilor Balaceanu din Tatarastii de Sus,Lacul Suhaia, Ruinele Bisericii Bantuite de la Ciuperceni, Casa Memoriala Zaharia Stancu din Salcia, Expozitia Memoriala Gala Galaction din Didesti, Cetatea Turris de la Turnu Magurele, Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca, Biserica de lemn din Puranii de Sus, una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei, mai multe conacuri, precum conacul de la Draganesti, Conacul Noica(Beiu), Conacul Bildirescu, Conacul Racotta, Conacul Voinea, Conacul Niculescu or Sarja de la Prunaru, iar lista poate continua.
Sa le uram, asadar, ciclistilor din Teleorman, „asfalt uscat si drumuri bune”!
