Pe 17 martie este sărbătoarea cunoscută sub numele de „Alexii”, care face parte din ciclul sărbătorilor de înnoire a timpului, la începutul primăverii.
Alexie din calendarul popular, serbat în această zi, este considerat patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele) și care se trezesc la viață.
Satele și gospodăriile sunt purificate prin fum și zgomote.
Astfel, dimineața se aprind în grădini focuri rituale, în care se pun să ardă fructe sfințite pe 14 septembrie, de Ziua Crucii. Focurile aprinse în livezi și grădini au și o semnificație fertilizatoare, ziua Alexiilor reprezentând un moment important în calendarul pomicol tradițional.
Cândva, tinerii săreau peste focurile aprinse în care ardeau fructe, frunze și coceni, crezând că vor fi feriți de boli tot anul. Femeile luau din focuri cărbuni, pe care îi puneau în castroane sau în căni și afumau fiecare pom fructifer, înconjurând de trei ori gospodăria.
Se considera că toate jivinele (insecte, reptile, rozătoare), care se cuibăriseră în jurul casei în timpul iernii, erau îndepărtate de zgomotele făcute prin baterea diverselor obiecte metalice. Femeile făceau un amestec din mălai și apă, pe care îl puneau în cele patru colțuri ale gospodăriei, pentru îndepărtatea vietăților dăunătoare.
Alexiile mai sunt denumite și Ziua Șarpelui, pentru că se consideră că în această zi ies șerpii din pământul în care au hibernat șase luni (de la Ziua Crucii, 14 septembrie, până pe 17 martie). Pentru acest motiv, credința populară are interdicții de muncă, femeile neavând voie să toarcă, să țeasă, să depene, dar nici să folosească foarfeca și acul.
De Alexii nu se aduc în casă surcele sau lut. Dacă lutul este deja adus, se amestecă cu apă și se astupă fisurile, pentru ca șarpele să nu mai iasă, iar oamenii să nu fie mușcați.
Începând cu această zi, oamenii pot omorî șarpele. Chiar și astăzi, în livezi se aprind, de Alexii, focuri, dovezi ale tradiției deja împământenite în viața noastră.
R.C.
